Descriere Generală: Biserica Sfântul Antonie cel Mare – Măicăneasa este un lăcaș de cult ortodox situat în partea de nord-vest a Bucureștiului. Supranumele „Măicăneasa” provine de la numele satului Măicănești, care a existat pe acest loc cu mai bine de șase secole.
Arhitectură și Design
- Plan și Structură:
- Formă: Biserica este construită în formă de cruce, cu trei turle, ce conferă un aspect impunător și distinctiv.
- Demisol: Întreaga suprafață a bisericii este utilizată, incluzând un demisol ce adăpostește diverse spații funcționale.
- Decorare:
- Catapeteasmă: Catapeteasma, sculptată în lemn de stejar, a fost adusă din județul Neamț, aducând cu sine tradiția artistică a acelei regiuni.
- Policandru: Policandrul principal, cu două sute de brațe, este un element central al bisericii, oferind o notă de grandiozitate interiorului.
- Stil arhitectural:
- Stil Românesc: Biserica este construită în stilul arhitectonic românesc tradițional, caracterizat prin trăsături specifice bisericilor din țară. Atât exteriorul, cât și pictura interioară sunt finalizate, reflectând tradițiile și estetica ortodoxă românească.
Istoric
- Înființare:
- Parohie: Parohia Măicăneasa a fost înființată pe 11 iunie 1951, când a fost sfințită capela parohială, având hramul „Pogorârea Sfântului Duh”.
- Biserica: Deși capela a fost înființată în 1951, biserica în sine a fost construită și finalizată ulterior, continuând tradiția ortodoxă a zonei.
Bine de Știut
- Numele Supranume: Supranumele „Măicăneasa” reflectă legătura istorică cu vechiul sat Măicănești, aducând un element de continuitate și respect pentru istoria locală.
- Elemente de Artă: Catapeteasma din lemn de stejar și policandrul cu două sute de brațe sunt elemente deosebite care contribuie la unicitatea bisericii și la aprecierea ei artistică.
Biserica Sfântul Antonie cel Mare – Măicăneasa se remarcă nu doar prin arhitectura sa tradițională, dar și prin valoarea sa istorică și culturală, fiind un important loc de cult pentru comunitatea ortodoxă din București.